O oaza de liniste

Noi, constantenii, ne-am obisnuit cu supraaglomerarea in perioadele de vara si linistea toamnelor lungi si iernilor blande. E un contrast pe care numai stand aici il observi. Vara ti-e frica sa mergi cu masina in Mamaia, preferi sa mergi pe jos sau cu trenuletul sau cu orice altceva. Vara strazile sunt mult mai agitate, mai multa muzica se aude pe ori unde mergi, terase, bucati de pasarele, strazi, masini etc. 

"De unde a aparut agitatia asta, care pana mai ieri nu era?..."  iti vine sa te intrebi. De unde au venit puhoaiele acestea navalinde peste pasunile noastre, peste fetele noastre frumoase, peste lacurile si marile noastre? Mii de turisti la Caravana lui Mazare, printre care nu neg, m-am numarat si eu la un moment dat.

Foarte bine, foarte bine, asa se face turismul, asa se fac banii, vorba unui taximetrist, "pe langa ei, mai traim si noi..."

Inchizi ochii o clipa si gata, cu primele frunze galbene incepe sa se linisteasca totul...

Dar pana atunci, acea clipa capata valentele unei  eternitati... Apropo, la Casa de Cultura a avut loc un eveniment in memoria parintelui Arsenie Papacioc, caruia am avut ocazia, pe cand era in viata,  sa ii smulg un autograf pe cartea "Vesnicia ascunsa intr-o clipa".

Nu am fost la acest eveniment, ca nu poti fi peste tot. 

Si pana se face liniste, cauti tu o oaza de liniste. Aceasta poate fi gasita oriunde, atunci cand ai viziune si ochiul format. Pentru toti ceilalti care cauta (inca), timpul dintre intrebare si raspuns e mai mare. Dar - stiti cum e vorba: orice gol se umple si universul iti raspunde la necesitati - iata ca mergand asa cu o miscare browniana, dau peste un mic loc in care trag adanc aer in piept si ma pun cateva minute sa ma adun.