marți, 31 decembrie 2013

Unirea contrariilor

Desi e 31 si lumea are alte treburi, pe mine m-a pocnit o filosofie-meditatie. Sa incep deci.

M-a preocupat ideea aceasta o vreme. Probabil pentru ca am intalnit situatii opuse, oameni care nu se inteleg, viziuni diferite, stiluri de viata opuse, ideologii diverse etc.
Am avut apoi discutii despre bine si rau. Ceea ce parea bine acum, ulterior nu era bine, ceea ce parea rau acum, ulterior era bine. Cum sa iesi din aceasta dilema? Da, discernamantul era problema, sa zicem. Toti ziceau ca numai ei au dreptate, ceilalti nu au si nu ii credeam pe niciunul, pentru ca toti aveau dreptate in felul lor, dar niciunul in totalitate. Am ajuns la concluzia ca totul tine de echilibru pana la urma. Nu trebuie nici o exagerare nici a binelui, cu atat mai mult a raului.

Parintele Ghelasie Gheorghe de la Frasinei medita , in cartea sa “Părintii, Sacralitatea Lumii”, asupra acestor forte antagonice si asupra evenimentelor care apar atunci cand ele se afla fata in fata, cu scopul de gasi solutii pasnice:

“Sunt mai multe moduri de <<intalnirea contrariilor>>:
  1. Ca proba de lupta pana la biruinta unuia;
  2. Gasirea , totusi, a unor puncte comune;
  3. Ca “depasire”a ambelor contrarii intr-un “ceva” dincolo de ele, acceptat astfel si de o parte si de alta, fara biruinta sau infrangerea vreuneia;
  4. Pastrarea ambelor pozitii cu tolerare tacita;
  5. Permanent razboi pana la distrugere reciproca.
“Si “, adauga el, “putini sunt cei care <<Unesc>> contrariile si fac <<Punti peste prapastii>>, fara <<distrugerile deplorabile>>”.

O lege a sensibilitatii in psihologie este legea contrastului senzorial si constă in scoaterea reciproca, in evidenţă a doi stimuli cu caracteristici opuse.Există doua feluri de contrast: un contrast succesiv (un sunet mai inalt după unul mai jos) si un contrast simultan (negru pe galben, verde pe alb etc). Contrastul cromatic e utilizat in psihologia industriala, in psihologia transporturilor, cel gustativ in industria alimentara etc. Aceasta lege a contrastului este sesizabila si  in sfera emotională a fiintei (simultan sau succesiv): tristete-bucurie, fericire-suferinta etc. Acestea le intalnim si in religii. "Cei din urma, vor fi cei dintai" , “pentru rusinea indurerata iti vor da marire, pentru mahnire, mantia laudei, pentru locul cel mai din urma, scaunul domniei vesnice” (Toma de Kempis) etc.

Această lege a contrastului subliniaza un rol al dualitatii existente in impresionarea peliculei memoriei sufletesti, in asimilarea lectiilor de viata.

As zice ca Rumi:

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul; 
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc, 
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru ca eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.




Si la sfarsit, pentru ca e o zi de 31 decembrie, o sa zic :


"La multi ani tuturor!"


Si trebuie sa imi fac o dambla, iata si o dedicatie muzicala :

pentru toti cei care incearca sa uneasca contrariile!




















vineri, 27 decembrie 2013

Am invatat de la cei mai buni

      A mai trecut un an si ma simt iar in fata unei pagini goale pe care ar trebui sa o umplu cu ceva. Ceva premeditat sau spontan, ceva interesant sau insipid, ceva frumos sau dureros, ceva oricum sau intr-un fel anume, ceva vrut sau nevrut, ceva linistit sau tulburator, ceva minunat sau nu. Cine le pune eticheta la sfarsitul anului viitor?

      Am invatat o serie de lucruri de la cei mai buni (asa i-am considerat eu), fie ca au fost aspecte spirituale, fie ca au fost aspecte de "puscarie" ca sa zic asa, osciland de la tonalitatile joase pana la cele mai inalte la care s-a putut ridica sufletul meu.

      Si o sa mai invatam...