Mi-a placut de
Cristi (parea ca este singurul care stie ce vrea, om la locul lui, in afara de cateva remarci pe care fara sa vreau le-am auzit, intr-o discutie cu doua colege), un baiat care a fost intrebat de varsta lui, cred ca
acesta,
Roxana, mi-a placut foarte mult, se vede ca are experienta in lucrul cu oamenii, sufletista, cu bun simt si determinare si Mitica sau cam asa ceva, nu stiu care e blogul lui, dar omul scrie o carte interesanta si a zis ca accepta sa fie batut la fel ca Alexandra Stan, daca ar castiga un proiect super-mega important pentru el.
Ceilalti au fost fiecare in felul lor interesanti, la un moment dat toti vorbeau fel de fel de subiecte si fiind la mijloc, nu stiam incotro sa imi indrept atentia, de sus daca priveai exista un fel de miscare browniana a subiectelor, dar asa se intampla cand suntem toti diferiti si nu avem prea multe in comun decat bloggingul.
La un moment dat am fost recunoscuta ca fiind acea persoana foarte religioasa, discutandu-se, mai demult, despre un post de al meu
aici, dar nu am fost atunci pe faza, de-abia recent l-am descoperit.
Mi-am dat seama in acel moment ca daca un om are o alta parere, mai ales din punct de vedere religios si daca te afli in alt grup in care majoritatea are o alta parere, nu e de bine (oricum, m-am decis sa scriu mai multe chestii despre religie si spiritualitate). Aducandu-mi aminte de discutiile interminabile cu colegul meu de la munk, am tacut, vazandu-mi de treaba, ca Seherezada vazand zorii zilei mijind.
Mi-a placut iar Roxana cand a zis: "Fiecare crede ce crede". Asta asa ar trebui sa fie, dar se pare ca totul e un fel de lupta, cine are dreptate religios, politic, cine tipa mai tare, cine isi IMPUNE punctul de vedere (cum mi-a zis Cristi la plecare, de parca venisem acolo sa impun ceva).
Apoi o fata a inceput sa foloseasca foarte mult o expresie careia nu i-am acordat prea multa importanta: daca ceilalti rezista, eu de ce nu as rezista? Avea atata energie sexuala cat sa puna unitatea 3 de la Cernavoda in functiune. Era o energie preponderent yang.
Avand in vedere ca venisem sa vad ce mai zic ceilalti, mi-a placut intalnirea, o infuzie de tinerete as zice, m-a mai scos din problemele mele. Mi-am adus aminte cum ma agitam si eu la 16 ani, ca vreau sa schimb lumea.
M-a surprins placut si dragostea fata de constanteni a lui
Catalin. Reactia lui o sa imi ramana in minte, pentru ca in anumite situatii asa trebuie procedat.
M-am intrebat deseori daca sa mai stau sau sa plec, imi doream sa vad finalitatea intalnirii, sa vad cum se termina filmul, dar nu mai puteam. Plus ca ma batea gandul sa ma duc la concert
Harry Tavitian, dar m-am razgandit intre timp.
Poate totusi trebuia sa plec mai devreme si sa ajung si la concert. Era mai cu directie si cu finalizare a unei actiuni caritabile. Astept urmatorul blogmeet la care sper sa ajung...
*
Fiecare a primit cate o cola cu blogul lui pe sticker.
*
Aici, tipul de la Litoral TV, vesel nevoie mare.
*
Afara era o zi superba de plaja...
*
Si noi adunati aici, sincera sa fiu nici nu ii stiu pe toti care sunt...