vineri, 16 ianuarie 2015

Eminescu a fost aici...

Daca mergi in liniste, cu gandurile tale, ai impresia ca poti auzi backgroundul sonor al unor vremuri de mult apuse, ca poti vedea umbra oamenilor care au fost pe aici sau pasii pe asfaltul rece, cum merg sacadat, pe un drum numai de ei stiut.

Cateodata, un drum te inspira si zambetul unui copil la colt de strada pare rupt din puzzleul de altadata si lipit in decorul din prezent, blurat de freamatul propriu al gandurilor tale...Unde ma duc si de unde vin? Drumul pasilor mei pare atat de prezent, incat imi spun ca nu a mai existat altceva pana acum, decat acest drum, acest mers, indiferent de peisaj, prezentul a fost drumul sau drumul a fost prezentul. Cine mai stie...

Aleg sa merg pe un drum laturalnic si dau de alte stradute vechi...

Ma opresc in fata Hotelului Intim. Aici, in Hotel D'Angleterre, a stat pentru 10 zile, poetul national al romanilor, Mihai Eminescu, in iunie 1882.




O scrisoare a lui Eminescu catre Veronica Micle ne transpune in acele vremuri.

Constanţa, 16 iunie 1882

Draga mea Veronică, 

Iartã-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, şi am venit aci, unde posta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am fãcut deja douã băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mãrii nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dintâi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. 
N-o să stau aci decât vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti. 
O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele – căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. 
Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toatã întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncã un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, şi noaptea marea îşi meritã numele ei de neagră. 
Viata e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. 
Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu.


al tău
Eminescu 
Adresa mea: Chiustenge (Constanţa) Hôtel d’Angleterre

De pe: http://www.poezie.ro/index.php/personals/130190/Scrisoare_c%C4%83tre_Veronica_Micle
Scrisori ale lui Eminescu le puteti intalni si aici: http://www.mihaieminescu.ro/scrisori.htm



Un comentariu :

  1. https://ctcro.wordpress.com/2010/07/05/hotel-intim-constanta/

    RăspundețiȘtergere