Cine sunt tatarii? (2)

Continuare de la articolul inceput aici...

Odata cu faramitarea Hanatului de Kipciak, ca urmare a disensiunilor interne si a problemelor pe plan extern, are loc o noua etapa a etnogenezei tatare, cea in care iau nastere subramurile cunoscute astazi.
Astfel la inceputul secolului al XVI - lea, Hoarda de Aur se imparte in Hanatul Crimeei, Hanatul Kazan, Hanatul Astrahan, Hanatul Qasim, Hanatul Nogay, Hanatul Siberiei, parti mai mici intrand in componenta altor hanate. Dintre aceste hanate, cea mai lunga existenta a avut-o Hanatul Crimeei (1441-1783).

Condus de dinastia Giray, avand o relatie speciala cu Imperiul Otoman, Hanatul Crimeei a fost de-a lungul existentei sale un element important in sistemul de relatii internationale din Rasaritul Europei. In granitele acestuia s-au dezvoltat si o cultura si civilizatie tatare, ale carui urme pot fi cautate in poeziile sau compozitiile hanului Gazi Giray Bora, in elementele arhitectonice ale palatului hanilor Hansasary (singurul ramas in picioare) sau in institutii de invatamant precum Zincirii Medrese.

Fiind cel mai important obstacol in fata politicii ruse de atingere a apelor calde, Hanatul Crimeei a fost anexat in 1783 de Ecaterina a II - a. Imediat dupa aceasta anexare, a inceput un proces de rusificare a peninsulei. Pe langa politicile de colonizare, ca urmare a masurilor luate de autoritatile tariste, tatarii crimeeni au fost nevoiti sa emigreze in masa. Din cauza acestor valuri de emigrare, componenta etnica s-a schimbat radical.

Principala destinatie a emigrantilor a fost Imperiul Otoman. Dobrogea, parte a acestuia pana la Razboiul ruso-turc din 1877-1878, a fost unul din teritoriile in care s-au stabilit tatarii care paraseau Crimeea. Chiar daca in Dobrogea prezenta  tatarilor este  atestata inca din secolul al XIII - lea, cea mai mare parte a a acestora s-a stabilit aici in urma valurilor de emigrare de dupa 1783.
Timp de 100 de ani dupa momentul 1783, singura solutie a tatarilor in fata politicilor tariste a fost emigrarea. Cei stabiliti in granitele otomane, ca urmare a apropierii lingvistice si culturale s-au intergrat in noua societate, dar in anumite zoneli s-au facilitat anumite particularitati. Astfel, in Dobrogea, au avut o organizare proprie, avand ca lider un conducator denumit mirza.

Situatia din Crimeea s-a schimbat dupa ce Ismail Gaspirali (1852-1914)a inceput sa isi promoveze ideile prin intermediul ziarului Tercuman. Adept al reformei religioase si promotor al unui nou sistem de invatamant, usulu cedid, Gaspirali nu a transformat numai doar societatea tatarilor crimeenisau a popoarelor turcice, ci a intregii lumi islamice. Pe drumul deschis de Gaspirali s-a format o elita nationala tatara, avandu-i ca reprezentanti de seama pe Numan Celebicihan si Cafer Seydahmet Kirimer.

Miscarea nationala formata in jurul acestora a culminat in 1917 prin crearea primei republici din lumea turcica: Republica Democrata Crimeea. Acest stat din a carui conducere faceau parte si femei (se acordase drept de vot si femeilor), a avut o existenta foarte scurta, la inceputul anului 1918, trupele bolsevice ocupand Crimeea.


In timpul regimului sovietic nu a mai fost posibila organizarea unei miscari nationale tatare, din contra orice incercare de afirmare a identitatii tatare fiind anihilata si reprimata. In perioada interbalica, centrul miscarii nationale tatare s-a mutat in Dobrogea, in jurul revistei Emel - Ideal, publicata de avocatul Musteceb Haci Fazil. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, elitele nationala eu fost nevoite fie sa emigreze, fie in cazuri tragice, au fost inchise sau chiar omorate. Pana la inceputul anilor '90, in Romania nu s-a mai putut vorbi despre Crimeea.
Pana in februarie 2014, cand se vorbea despre momente tragice din istoria tatarilor crimeeeni, fara indoiala s-ar fi pomenit de deportarea din 18 mai 1944. Cunoscuta de tatari sub numele de Surgun, aceasta reprezinta ziua in care din ordinul lui Stalin, toti tatarii din Crimeea au fost deportati in Asia Centrala, Urali sau Siberia. Dupa caderea regimurilor comuniste la inceputul anilor '90, tatarii deportati au inceput sa revina in patria lor mama, Yesil Ada (insula verde) - Crimeea. Cei din Romania au inceput restabileasca legaturile cu fratii lor din Crimeea. Cu toate ca lucrurile nu evoluau foarte rapid, curgeau torusi in directia buna. Pentru tatari acest proces a fost stopat odata cu anexarea Crimeii de catre Federatia Rusa in februarie 2014. Liderii tatarilor crimeeni au fost exilati, iar cei care s-au opus anexarii au fost inchisi. Pentru a preveni o tragedie precum cea din 18 mai 1944 si pantru a-si apara drepturile, tatarii din intreaga lume au decis sa riposteze intr-un mod pasnic. Astfel, in perioada 31 iulie - 2 august 2015 la Ankara a avut loc Congresul Mondial al Tatarilor.

Aceasta structura intrenationala de reprezentare isi propune sa apere si sa promoveze interesele tatarilor. Romania are trei reprezentanti in structura de conducere a Congresului. De asemenea, Romaniei ii revine si onoarea de a fi gazda primei sedinte a comitetului executiv care va avea loc la 30 august 2015 la Constanta.

De-a lungul istoriei, tatarii au dezvoltat o cultura si traditii proprii, au rezistat unor momente tragicein istoria lorsi au fost pe punctul disparitiei. Astazi nu isi propun altceva decat sa iai pastreze traditiile, sa isi valorifice cultura si sa isi decida viitorul."
                                                                                                                       drd Metin Omer