Arta comunicarii

Cum se poate, desi vorbim aceeasi limba, sa nu ne intelegem?

Aceasta e prima intrebare care deschide cutia Pandorei intrebarilor. Comunicarea devine o arta atunci cand cei doi sunt adevarati artisti, fiecare contribuind la tabloul final rezultant al conversatiei. Am putea spune ca participantii la discutie devin co-creatori, fiecare venind cu bagajul informational personal, transportat de-a lungul vietii prin diferite experiente proprii.
Nici pe departe nu vreau sa vorbesc exhaustiv despre comunicare, subiect care pare ca nu are sfarsit, dar nici inceput.
Doresc sa relatez un dialog, care ce-i drept, a avut loc acu' ceva ani, intre mine si o alta persoana. E ceva timp, dar mi-a ramas intiparit in minte (ca sa zic asa, precum lui Caragiale discutiile pe care le prindea din zbor si le imortaliza pe hartie :D).

Povestea este despre un obiect dat de mine, care trebuia dus de acea persoana intr-un anumit loc.

"- Il lasi la firma ... pe Mircea", zic eu.
"- Unde pe Mircea?", ma intreba.
"- Langa Biblioteca Judeteana.", zic.
"-Nu stiu unde vine Biblioteca Judetetana", imi raspunse.
"-Langa Teatrul de Stat", zic.
"-Nu stiu unde vine Teatrul de Stat", imi zise.
"-Langa Liceul Mircea", zic.
"-Nu stiu unde vine...", zise trist. "Aaaa", avu o licarire persoana, "langa Irish Pub?" ma intreba.
"-Nu stiu unde vine Irish Pub", i-am raspuns. :( :(


Eu nu frecventam locurile lui, el pe ale mele, deci cum sa ne intelegem?
Oricum colaborarea a fost fructoasa in cele din urma si obiectul a ajuns la destinatie, fara prea multe peripetii.

PS. Sper sa nu se supere, daca recunoaste ceva din cele de mai sus. :)