Si ma prefac in stana,
odata cu trecerea timpului
ce isi sufla vraja peste mine
si ma transforma in ceva ce o sa vad
maine,
la mijitul zorilor,
de dupa apocalipsa
dintre locul si clipa
in care am surprins
un suras al cerului
etern, milos
si revarsator de gratii
tamaduitoare
ca ierburile vreunui vraci
din scorbura vremurilor,
in care mi-am ratacit
puterile
si zambetul.
Si a ramas doar speranta.
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu