Postări
"Eu aici nu am putut sa traiesc,
Nu am reusit sa ma satur de tinerete,
Mi-a fost dor de tara mea,
Ei, frumoasa Crimee."
Acesta a fost mesajul care a rasunat in sala Teatrului de vara Soveja, la Festivalul international al portului, dansului si cantecului popular turco tatar.
Fiecare dintre tarile participante si-au manifestat iubirea de tara, de neam si oameni, prin dansuri si cantece populare, in care liniile melodice s-au impletit cu armonia miscarilor si expresivitatea costumelor populare.
In cazul tatarilor, iubirea de patrie e o iubire de la distanta, o imbratisare dincolo de spatiu si timp, ca o iubita care iti trimite ravase prin porumbei calatori, prin spuma marii si povestile batranilor in ceas de seara. Fericiti cei care isi pot saruta pamantul tarii, pamantul in care sunt oasele strabunilor lor, fericiti cei care isi canta "acolo este tara mea".
Dor... suntem in tara dorurilor, in tara dorului lui Eminescu, de parca tuturor oamenilor le e dor de o patrie mama eterna, ca o aspiratie spre infinit. In limba tatara, Eminescu ar suna cam asa - poezie tradusa de doamna scriitoare Guner Akmolla.
Strain pe meleaguri si calator, spiritul tatar e o expresie a omului calator pe Terra, provenit din praf stelar, venit pentru o clipa materialnica, pentru a se intoarce apoi in patria mama.
Aici, o stire privind festivalul.
Mai jos, melodia care are versurile de mai sus.
O varianta a melodiei, cantata de Elzara Batalova, care nu a mai venit in acest an la festival.
