vineri, 25 iulie 2014

Cum salvam un pescarus?

La un moment dat, in spatele blocului si-a facut aparitia un pescarus cu aripa franta . Seara si dimineata mai tipa (unii ziceau ca de durere, altii de singuratate, altii ca vorbea cu mama lui) , ziua umbla de colo colo printre masini, copii si tufisuri. Pana intr-o zi cand l-am vazut si cu piciorul rupt. Deja trecusera vreo trei saptamani de cand era acolo, alte pareri zic de o luna chiar. El se adaptase intr-un fel, vecinii ii dadeau apa si paine, iar el topaia ba pe o masina parcata, ba prin iarba.

Mi se rupea inima de el si ma tot intrebam care ar fi solutia cea mai buna pentru el.
Trebuia sa ma gandesc, nu aveam scuza ca nu am timp, timp aveam, era in dreptul geamului meu, clar trebuia sa fac ceva.

Am cautat pe net asociatii si ONG - uri, una se desfiintase, alta mi-a raspuns prin mail ca nu are ce sa ii faca. Apoi mi-a venit ideea sa il duc la Microrezervatie. Am sunat acolo, au zis ca au cabinet veterinar si "sa vedem ce putem face".

M-a ajutat cu masina Rares, care l-a si prins cu o patura. Nu zic, cat l-am cautat pana l-am gasit... Am ocolit vreo cateva blocuri, am mai intrebat cativa vecini, un nene a zis ca i-a dat aseara paine si carnati, cica, il pot gasi sub cires, ca "acolo sta el". Ei bine, nu era acolo, ca de acolo veneam. Pana intr-un tarziu cand l-am vazut mot-cocot sus pe o masina parcata.

Deci l-a prins Rares cu patura, l-a pus intr-o cutie pe care am tinut-o strans (ca se mai zbatea din cand in cand si mai scotea ciocul sa mai muste ceva-ceva) . Apoi ajunsi la Delfinariu, am vorbit cu paznicii care mai intai au dat un telefon, apoi ne-au indrumat catre cabinetul veterinar. Am asteptat putin si apoi a venit o doamna si s-a uitat la el... " Sa vedem ce avem noi aici"... A zis ca aceste pasari sunt foarte sensibile si orice injectie i-ar putea trimite pe lumea cealalta, ca balta o sa ii faca bine la picior si ca peste vreo trei saptamani ar putea sa zboare. Asa ca l-a luat de aripi si l-a dus catre balta.

Oamenii si copiii care treceau se uitau curiosi la pasarea care incepuse sa se cam zbata si sa incerce sa muste. Ajunsi la balta il puse in apa. In primele momente, pescarusul a fost se pare cam nedumerit, deoarece abia a schitat vreun gest. Apoi a inceput sa bea apa, sa isi desfaca aripile si sa cerceteze noul loc in care se afla. A stat ce a stat si apoi din instinctul de pasare ce sta pe langa mare, a inceput sa inoate, departandu-se incet.

Mi s-a luat o piatra de pe inima: iata o pasare fericita! Cu o zi inainte mi-am imaginat pamantul plin de fertilitate, cu oamenii, animalele si pasarile traind fericite si acum miscasem si eu cu ajutorul prietenilor un mic graunte de nisip, practic vorbind. La un moment dat, chiar m-a intrebat cineva "cum iti dai seama ca o pasare e fericita?". "Nu ai vazut si tu la desene animate?", am zis :P Glumeam.

L-am filmat cand inota, iar tata, vazand videoclipul a zis:"uite ce fericit e!" :) Deci ne putem da seama oarecum de trairile unei vietati. Unii sunt asa de buni translatori intre lumea animala si cea umana, de te miri, nu alta. Eu nu ma pricep asa, imi plac vietatile, dar nu exagerez. Acesta a fost un caz izolat. Nu stiu daca am mai "salvat" vreo vietate ceva. Nu se poate zice "salvat", ca oricum traia, dar sa zicem ca l-am ajutat sa aiba un mediu propice dezvoltarii lui.

Atunci mi-am dat seama cat de importante sunt pentru pasari aripile mai degraba si nu picioarele. Ma uitam la alti pui de pescarusi sanatosi care zburau si coborau printre oameni. Nu m-am mai uitat vreodata asa evaluativ la niste pescarusi.

Tipatul de pescarus are o alta nuanta pentru mine acum, devin brusc mai atenta, ceea ce inainte era considerat un zgomot de fond, alaturi de masini, zgomotele strazii si vocile oamenilor, acum e ca un semnal.


Aici sunt cateva  date despre cabinetul veterinar de la delfinariu:
Medic Veterinar - Dr. Nicoleta Ursu, Tehnician Veterinar - Duda Constantin
Telefon: 0241-481.242


Aici sunt doua poze cu pescarusul pus in apa.


Daca vreti sa il vizitati, il gasiti in Microrezervatie.


sâmbătă, 19 iulie 2014

Film "Vraciul" - la Curtea Brancoveneasca

Pana in ultima vreme, cu greu am reusit sa ma uit la filme, ori nu aveam rabdare, ori gaseam altceva ce mi se parea mai bun de facut. Daca nu mergeam la cinema pentru a fi pusa in ipostaza de a fi "obligata" sa stau pana se termina filmul, nu reuseam sa vad un film cap-coada. La un moment dat, am vazut un film in trei zile...

Lucrurile s-au schimbat pentru ca se pare ca s-a facut rost de rabdare...
La un moment dat, am vazut un afis pe care scria urmatoarele:


Serile de film "Bucuria implinirii vocatiei", Organizator: Asociatia Tinerilor Ortodocsi Romani - Filiala Constanta, Parteneri: Manastirea Sfantul Ioan Casian si Curtea Brancoveneasca.
La celelalte doua filme nu am ajuns, in schimb, am reusit sa fiu prezenta la rularea filmului "Vraciul".
Mai multe detalii despre film, aici.

Un calugar a impartit cateva foi despre subiectul cu implementarea cipurilor. L-am intrebat: " daca noi ne putem opune, ce facem cu copiii nostri si copiii copiilor nostri, ei nu stiu daca se vor mai putea opune, deoarece va fi obligatoriu", nu se va putea vinde sau cumpara nimic etc etc. Raspunsul nu a fost ceva cutremurator, ci doar ca trebuie sa ii invatam noi pe ei...

 Filmul e o ecranizare dupa romanul lui Tadeusz Dolega Mostowicz.


In sala, eram cu totii prinsi de poveste.


luni, 14 iulie 2014

Speaker Elite cu Andy Szekely

Am avut ocazia sa particip la un workshop al lui Andy Szekely in Constanta, la Forte Life.

Pentru ca m-am asezat undeva in ultimul rand, am primit ulterior si explicatia. "Cine se simte mai in siguranta la inceputul unei conferinte?" "Cei de pe ultimele randuri si cei de pe margine.""De ce?" "Pentru ca ei pot oricand fugi". "Dar cei din mijloc? Daca au nevoie la toaleta si mai e si o poseta pe jos? Dar daca seminarul devine interesant? Cine are de pierdut, cine are de castigat?" "In spate nu prea se vede, plus ca daca mai e un stalp, nu te poti integra cum se integreaza cineva aflat in mijloc..."

Primul exercitiu dat de Andy a fost sa cautam la o persoana din sala cel putin doua elemente comune. Toti ne-am ridicat de pe scaune si am inceput sa comunicam cu o persoana sau doua. La sfarsitul exercitiului, Andy a considerat ca sala s-a mai armonizat si a continuat speech-ul.

De asemenea, cativa speakeri care fac parte din programul Speaker Elite si-au desfasurat fortele, exersandu-si calitatile si tehnicile invatate, Andy dand fiecaruia cate un feedback.

Mai multe despre acest program puteti citi aici.